Biserica veche, construită din cărămidă, pe fundaţii de piatră, cu acoperiş şi bolţi de lemn, s-a dovedit a fi neâncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor care cercetau mănăstirea Rohia.
         În această situaţie, dorinţa Prea Sfinţitului Justin Sigheteanu, stareţ al mănăstirii din 1988, a fost de a ridica o nouă şi măreaţă biserică, care să se încadreze în ansamblul general al mănăstirii şi , în acelaşi timp, să-i confere o notă aparte pe măsura importanţei ei. În acest sens, a adunat în jurul Prea Sfinţiei Sale o echipă de specialişti : arhitect Dorel Cordoş din Sighetul Marmaţiei, inginerii Alexandru şi Gelu Zaharia şi constructorul inginer Grigore Buda.
         După ani de pregătire, în primăvara anului 1996, când toate au fost temeinic analizate s-a purces la desfacerea bisericuţei vechi şi la construirea celei noi. Din cauza lipsei de spaţiu, dar mai ales pentru faptul că locul pentru construirea bisericuţei i-a fost descoperit parintelui ctitor Nicolae Gherman prin voinţa divină, s-a hotarât ca şi biserica nouă să fie amplasată pe acelaşi loc unde fusese construită, cu 70 de ani în urmă, bisericuţa veche.
Biserica veche a fost desfăcută cu grijă de vieţuitorii mănăstirii, iar materialele din care a fost construită au fost refolosite în zidurile noii biserici ; în acest fel, noua biserică a pornit la drum cu încărcătura spirituală acumulată în cei 70 de ani de existenţă a mănăstirii.
          Elementele definitorii ale noii construcţii sunt preluate de la biserici din toate cele trei provincii românesti. Biserica este în formă de cruce, cu pridvor brâncovenesc în faţă, cu un singur turn cupolă ce conţine elemente moldoveneşti şi pentru ca spaţiul cerea o biserică chivot, înălţată pe verticala, se foloseste o înalţime de biserică maramureşană, (48 m de la bază, ea având o lungime de 22 m). O notă aparte va fi conferită ansamblului de la subsol, ce cuprinde o sală a mormintelor şi un paraclis cu încăperile aferente (capelă, altar, proscomidiarul şi diaconiconul).
          Din 1998 s-a dat în folosinţă paraclisul de la demisol, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, paraclis în care se oficiază toate sfintele slujbe ale mănăstirii şi care a fost împodobit cu iconostasul şi icoanele vechii biserici. Pe faţada deja terminată a noii biserici s-a executat, în mozaic, icoana Deisis - copie a celei de la Sfânta Sofia din Constantinopol, iar în anul 2005, tot în mozaic, cei doisprezece sfinţi Apostoli. În pridvorul bisericii s-au pictat doua icoane în mozaic, una cu „Adormirea Maicii Domnului” hramul mare al manastirii si una cu „Izvorul Tamaduirii”, hramul mic.
         Noua biserică, care îmbină elemente din toate cele trei provincii româneşti : Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, devine astfel un monument de arhitectură de referinţă pentru sfârşitul de secol XX şi început de secol XXI ; iar prin faptul că este ctitorită de un fiu al mănăstirii, devenit monah şi apoi arhiereu - arată voia lui Dumnezeu că din ctitoria unui preot de mir să devină ctitorie episcopală - ceea ce plasează asezamântul de la Rohia în rândul ctitoriilor voievodale, cum de altfel - ca activitate pastoral-misionară şi rol de cetate a Ortodoxiei pentru ţinut - a fost din totdeauna.
         În acest moment biserica nouă se afla în plin stadiu de finisare.
     

<INAPOI>

 

 
Modificat: Babici Aida