Modestă dar placută, prima biserică a mănăstirii a fost ridicata pe pintenul „Dealului Viei”, în mijlocul unei păduri de fag şi de stejar. Lucrările de construcţie au început în anul 1923 şi au durat pâna în anul 1925. Ele au fost executate cu multă osteneală şi eforturi deosebite, dar credinţa, entuziasmul şi spiritul de sacrificiu ale ctitorului, credincioşilor din Rohia şi din satele din jur au biruit.
          Biserica mănăstirii a avut următoarele dimensiuni : 17,80 m lungime, 5,70 m lăţime şi 13 m Înalţime. Temelia ei a fost din piatră, iar zidurile din cărămidă, cu mici ferestre de o parte şi alta. În dreptul altarului bisericuţa avea două abside mici, iar deasupra naosului s-a ridicat o mică cupolă din lemn. În faţă, bisericuţa avea un pridvor, care se sprijinea pe patru stâlpi frontali, iar pe frontonul de deasupra era pictatăîn frescă„Adormirea Maicii Domnului”, icoana hramului mănăstirii. Interiorul bisericii a fost numai tencuit şi văruit iar cu timpul pereţii ei au fost împodobiţi cu icoane.
         Iconostasul a fost simplu, din lemn de brad, iar în 1979 a fost montat un iconostas nou, sculptat în lemn de stejar de Ioan Velea originar din Rohia, iar icoanele de pe el au fost pictate de pictorul bisericesc Gheorghe Busuioc, din Bucureşti.
          În anul 1996, din iniţiativa Prea Sfinţitului Justin, arhiereu - vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, stareţul mănăstirii, vechea bisericuţă a fost desfacută, iar pe locul ei a început construirea unei biserici noi şi impunătoare.
         În prezent iconostasul şi o parte din icoanele din vechea bisericuţă se află în paraclisul amenajat la demisolul noii biserici a mănăstirii.

<INAPOI>

 

 
Modificat: Babici Aida