ALBUM FOTO

 

         Nicu - Aureliu Steinhardt, ca monah Nicolae, se naşte la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti. Clasele primare le urmează în particular şi la şcoala Clemenţa, iar liceul la „Spiru Haret”, unde îi are colegi pe Alexandru Cioranescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Al. Paleologu, Dinu Pillat şi alţii. La liceu este singurul dintre elevii de confesiune mozaică înscris şi la cursurile de religie creştină. Urmează cursurile facultaţilor de Drept şi litere, îşi ia licenţa în 1932, iar doctoratul în 1936 cu o teză de drept constituţional : „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Leon Duguit” , publicată la Editura „Curierul Judiciar”, Bucureşti, 1936. În 1934 publică, sub pseudonimul Antisthius, volumul parodic în genul . . . tinerilor, în 1935 Essai sur une conception catholique du Juda´sme (împreună cu Em. Neuman), iar în 1936 Illusions et realites juives (în colaborare cu acelaşi Em. Neuman).
          În aceeaşi perioadă frecventează cenaclul „Sburătorul” şi publică diverse articole la Revista burgheză. Până la izbucnirea razboiului îşi continuă studiile la Paris şi în Anglia. În 1939 intră în redacţia Revistei Fundaţiilor Regale, fiind înlăturat după numai un an. Revine din nou după razboi, iar în 1947 este eliminat din nou. După 1947 suportă privaţiunile pe care le-au suportat toţi cei care n-au încheiat „pactul cu diavolul” : este dat afară din barou, execută tot felul de slujbe mărunte, cel mai adesea necalificate, textele fiindu-i interzise. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării în procesul intentat prietenilor săi Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al - George, etc. În urma refuzului de a fi martor al acuzării, este arestat, judecat în cadrul „lotului Noica - Pillat” şi condamnat la 12 ani de muncă silnică. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, primeşte botezul creştin fiind botezat ortodox de către părintele Mina Dobzeu. Este eliberat din închisoare, în urma graţierii generale a deţinuţilor politici, în august 1964. Îşi desăvârşeşte botezul prin Mirungere, la Schitul Darvari, şi începe să ducă o viaţă creştină autentică, iar după moartea tatălui său, în 1967, începe să-si caute o mănăstire. În 1973, Constantin Noica îl înştiinţează că i-a găsit locul potrivit : mănăstirea Rohia. Face timp de 7 ani pelerinaje la Rohia, iar pe 16 august 1980 se călugăreşte. În aceeaşi perioadă reintră în viaţa literară publicând traduceri, eseuri, cronici în reviste ca Secolul XX, Viaţa românească, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, etc. Publică şi următoarele volume : Între viaţă şi cărţi, Editura Cartea Româneasca, Bucureşti, 1976 ; Incertitudini literare, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 1980 ; Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului, Editura Albatros, Bucureşti, 1982 ; Critica la persoana Întâi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983 ; Escale în timp şi spatiu sau Dincoace şi dincolo de texte, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988. Nicolae Steinhardt se stinge din viaţă la 30 martie 1989. Postum îi apar următoarele cărţi : Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991 (versiune franceza, Editura Arcantere - UNESCO, Paris, 1995 iar versiunea italiană, Editura Il Mulino, Bologna, 1996) ; Monologul polifonic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991 ; Dăruind vei dobândi, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1992 ; Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia raspunde la 365 de întrebari incomode adresate de Zaharia Sîngeorzan, Editura revistei Literatorul, Bucuresti, 1992 ; Primejdia mărturisirii - Convorbiri cu Ioan Pintea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993 ; Călătoria unui fiu risipitor,1995 ; Cartea Împartăşirii, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 1995 ; Drumul catre isihie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999; Dumnezeu în care spui că nu crezi . . . Scrisori către Virgil Ierunca : 1967-1983, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000 ; Eu Însumi şi alţi câţiva, eseuri noi şi vechi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
         După moartea părintelui Nicolae, întâmplată la 30 martie 1989, chilia în care a vieţuit ca monah al mănăstirii Rohia a fost destinată ca să păstreze, în timp, memoria celui care a vieţuit în ea. Ea a fost amenajată ca un mic muzeu, în care se păstrează lucrurile personale ale parintelui Nicolae Steinhardt : manuscrise, carţi, icoane, tablouri, precum şi mobilierul.
        Din initiativa Preasfintitului Justin Sigheteanul, Manastirea Rohia a alcatuit un grup de specialisti format din: Virgil Bulat, George Ardeleanu, Florian Roatis, Stefan Iloaie si Macarie Motogna care sa lucreze la editarea Integralei N. Steinhardt, care va contine aproximativ 20 de volume. În coeditare cu Editura Polirom de la Iasi pâna acum au aparut: Jurnalul fericirii, Daruind vei dobândi, În genul… tinerilor, Principiile clasice si noile tendinte ale dreptului constitutional, Articole burgheze, primele cinci în anul 2008, Primejdia marturisirii, 2009, Între viata si carti, 2010.
     
<INAPOI>
 
Modificat: Babici Aida